Am ratat din nou psilunelile dar de aceasta data aduc ca scuza o chestie cat de cat credibila: imi e destul de greu, mie, un vesnic repetent la tema, sa scriu despre puritatea in iubire. Un judecator din Statele Unite pe care un avocat istet a dorit sa il incuie cerandu-i sa defineasca pornografia a raspuns : “Nu stiu sa spun ce este dar cu siguranta o recunosc cand o vad”. Cam asa e si cu mine si puritatea in iubire : o simt, dar nu o pot descrie. Cat despre a o oferi eu, slabe sanse. Intotdeauna am crezut despre mine ca pot fi un bun prieten da ca iubit sunt aproape execrabil. Ofer, dar nu neconditionat, rareori umblu cu lira in desaga pentru a inalta spre cer cuvinte mestesugit alese pentru a exprima ceea ce simt si mai mereu mi s-au parut mai importante faptele decat vorbele, desi stiu clar ca acestea din urma sunt o parte insemnata a statutului de iubit perfect. Si-mi amintesc acum un film al carui titlul “romanesc” imi scapa (in original era &ldquo ;Bedazzled”) in care Brendan Fraser ii cerea diavolitei de Lyz Hurley sa il “transforme” in tot felul de personaje pentru a cuceri inima unei domnite : ba super-sportiv, ba super-bogat, ba super-lover, dand, logic, chix in fiecare dintre ipostaze.

Ei, mie, varianta aia in care Fraser ajunsese un menestrel plangacios pe o plaja exotica soptind doar versuri cantate de iubire, imi cam lipseste. Asa sunt si e clar ca-i cam tarziu sa mai schimb acum ceva. Daca ofer flori nu am si cuvintele la mine, daca ma loveste fiorul liric in moalele capului la dois’pe far’un sfert, nu-i nicio florarie prin preajma. Si ca sa-mi dau definitiv cu firma-n cap, ma autodescriu ca potential “iubit” : un prieten foarte bun cu care ocazional poti face sex. Acum c-am lamurit-o si pe asta, trec abrupt la subiectul zilei. Dupa introducerea facuta e clar ca nu poate fi decat unul colturos-pragmatic. Am primit pe e-mail, asta :
0 Comentarii