Belele

6210. Nokia. Nokia 6210. Bipuri isterice. X files. Beznă. O secundă. Două secunde. Trei secunde. Deschid ochii. Beznă. Ceva verde pâlpâie în dreapta. Dreapta? Verde? Nokia. Nokia 6210. Închid ochii. Missed call.

15 secunde şi termin recapitularea. Îmi amintesc destul de clar cine sunt şi ultimii 25 de ani din viaţă, în flashuri pulsând odată cu durerea de cap. Aseară... Aseară? Ecran albastru. Blanc. Nimic, da’ nimic de tot. Barul de la benzinărie. Grasu, Vlase şi Clax. Buuuun. Până aici e OK. Red Bull şi Jamaica. Merge! Clubul ăla cretin, Clax la butoane, la budă, eu zâmbind tâmp oglinzii. Privirea fixă, beznă de beznă. Acum dezbrăcat, întins pe ceva, pat, saltea, ce drac’ o fi, mă doare capul, am un gust cretin pe limba uscată şi ruperi de film.

Tuşesc, deschid ochii, mă întind după telefon. Prost gândit: brusc îmi vine să dau afară tot din mine. Stomacul îmi urcă în gât, capul dă semne că ar vrea să explodeze, mă râcâie ceva în piept. Mi-e rău, futuiguramăsii! Ajung totuşi telefonul. 16:34. Nimeresc pe verde şi pricep. Nr. 1!

restul aici