o bucată din ce voi citi diseara

Încet-încet, rând pe rând, pereţii barului începeau să arate ca bordul unui OZN rablagit, se umpleau de scule cu funcţionalitate obscură care, în mod normal, ar fi trebuit să perceapă variaţii de presiune, schimbări de direcţie sau viteza de deplasare. În zilele când ajungeam devreme, să zicem imediat după prânz, priveam stupefiaţi cum Ginsberg cabla gunoaiele de pe pereţi, pătruns de misiunea sa, înarmat cu mănunchiuri de fire, bucăţi de plexi, un pistol de lipit, coturi din plastic, manşoane din cauciuc şi, când nu erau prea mulţi clienţi la mese, o lampă cu acetilenă.