impact
te vedeam de ceva vreme noaptea
iarna mai ales te vedeam
strălucind ca o supernovă
îmbrăcată
în argint şi piele neagră
printre meteoriţi şi gaze inerte
inima ta era din hidrogen pur
cu un miez tăios din gheaţă şi rom alb
impact inevitabil
unde va lovi
s-au născut două mii
de copii cu solzi
să fie sfârşitul
mari reduceri
impact inevitabil
scriau ziarele
guvernele africane
se prăbuşeau unul după altul
iar bursa
o luase razna
nu mai prea muncea
aşteaptau noaptea
să te privească
cu gâturile sucite
cu palmele transpirate
între noi sunt doar şapte ani lumină
şapte parseci de gol în stomac
şi o istorie a religilor fricii
între noi stau
şapte generaţii de oameni care
nu au iubit niciodată
care au privit spre pământ
până le-au crescut coarne şi gheare
impact inevitabil
şoptesc eu privindu-te
dansând încălzită
trecând grăbită
prin stratosferă
prin atmosfera rarefiată
din club
să nu întârzii
loveşte-i
întoarce-le oceanele pe dos
aţâţă toţi vulcanii
ia-mă apoi acasă
şi lasă-mă să adorm şi eu liniştit
fericit ca ultimul dintre
dinozauri
Subscribe to:
Post Comments (Atom)

4 comments:
nu am mai ajuns pe blogurile tale de mult,
dar asta mi-a placut
si m-a facut sa ma gandesc la sufletul tau
dupa ce tanjesti?
innebunitoare, ametitoare, ucigasa...poezie!
ma fascineaza ineditul, dramaticul, temperamentul scrisului tau. imi doresc mult un volum semnat de tine.
altceva: aceasta e o poezie aparuta deja in paginile vreunui volum? (intreb, pentru ca ziceai ca vei publica ceva mai "vechi") daca nu, apropo: cred ca ai prea mulţţţţţi "ţ" în sintagma "aţâţă toţi" (mie, în general nu îmi place cuvântul "aţâţă" :D)
salutare!
uite cum din link in link am ajuns pe blogul tau... chiar nu mai stiam nimic de tine... :)
=> S.
Multumesc pentru ganduri. Ma bucur ca un copil cand reusesc sa ma fac inteles :) Un volum nu exista, textul e nou, inca ezit sa postez lucruri mai vechi. Planuiesc insa pentru toamna un volum scos impreuna cu doi prieteni: Rucsandra Pop si Stefan Sebastian Szobotka, ilustrii necunoscuti la fel ca mine. Scriem impreuna, lenes si in paralel de vreo 10 ani.
=> iulia
hei, hei, long time, no see. dupa cum vezi m-am intors la poezie ca la o iubita din liceu. Suntem fericiti impreuna. Tu? Ai mai scris?
=> din floare
nu tanjesc, savurez melancolia. e de bine.
Post a Comment