closer

mi-ai apărut în faţă brusc
din spatele scării
rulante

te-am simţit
ţi-o luase înainte
un val de aer cald
la fel ca metroul
înaintai cu viteză
dinspre amintire
spre presimţire

te-am simţit
un feeeling familiar ca o arsură
ca o pereche de converşi plini
de nisip
ameninţătore
ca o durere difuză de dinţi
duminică dimineaţă
ca ecoul unei ambulanţe
gonind cu luminile aprinse
prin pasaje şi vene cave

am tăcut puţin încurcat
cuvintele
pe care ţi le trântisem
la picioare
continuau să se rostogolescă ca nişte
portocale pe gresia din
bucătărie

ţi-a plăcut asta cu portocalele
ai zâmbit chiar câteva secunde
ai stins apoi ţigara
puţin
murdară
de ruj

ai urcat în metrou
lăsându-mă singur
cu sentimentele mele familiare
ca un metrou pierdut
şi în dimineaţa asta

geopolitica mea



am ieşit din povestea asta
ca Israelul din teriroriile ocupate
am pus tunurile pe oraşe
am executat victime inocente
copile chiar
am făcut raiduri de noapte
am chemat comandouri americane
Jim Jack Single Triple
Sec

în mod cert
dragostea e un
război de uzură pentru care
nu-mi ajung
armele convenţionale

mă gândesc din ce în ce mai tare
să devin o putere nucleară
şi data viitoare când nu-mi răspunzi la telefon
ocupată de talibanii tăi
ne auzim la ştiri

reţeaua

de parcă ar avea o reţea
de telefoane secretă femeile
din viaţa mea ştiu simultan când
mă prăbuşesc sau când dimpotrivă
luminez de putere şi-mi turez zgomotos motorul

se anunţă se cunosc comunică cred
ele ma părăsesc împreună sau
ma sună în acelaşi timp în general
vor câte ceva de la mine
toate aceleaşi lucruri: linişte
tăcere dragoste dragoste să curgă
toate aşa de la mine de la sine
ori mă iubesc şi mă îmbată mă
sarută şi mi se trezesc frumoase în braţe
dimineaţa ori se machiază inventându-şi brusc prieteni mai
frumoşi bogaţi puternici
de care se îndrăgostesc

eu ramân şi le zâmbesc
chiar încerc să le înţeleg pe bune de parcă
ar avea o reţea sau ceva

nefericirea

nefericirea a pornit încet ca o maşinărie greoaie
toţi i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi
eu însă am rămas pe drum toţi au
ştiut că mă lovise numai eu nu am simţit nimic

la început nu am simţit - mici semne doar pe care
oricum nu le-aş fi băgat în seama: berile erau din ce
în ce mai multe regretele mai lungi femeile
urâte plecau (la fel ca animalele mici simţisera primejdia)
am zâmbit însă ce contau toate astea

apoi a fost din ce în ce mai rău
am încercat să rezist am găsit aliaţi am facut provizii
ne-am baricadat în camere de bar în dormitoare de femei am
băut vin roşu am pus cârnaţi la fript am râs am citit mereu
bine barbieriţi am alungat dimineaţa femei frumoase care nu s-au mai întors
nedumeriţi am invocat rugăciuni şi martingale

am ascultat muzici ciudate am borât sprijiniţi de zidurile cluburilor de unde am fost dat afară am fost în mii de bude râzând mereu ne-am culcat din nou cu femei cu care nu mai aveam nimic în comun în afara giganticei tristeţi a singurătaţii a iubirii pentru altcineva

nu aflasem încă de oribilul accident nu vedeam cicatricile imense lăsate de zbaturile si funiile de roţile si şenilele de unghiile si buzele Nefericirii de majusculele sale seniorale nu ştiam încă habar nu aveam ca doar ea poartă majuscule în ceea ce scriu

nefericirea cumva organica mi-a zis o prietenă deja contaminata si ea dadada - am dat eu din cap simţindu-mi rănile cum se termina chestia asta ştii a zâmbit ea e suficient să iei tramvaiul şi să priveşti pe geam să îţi pleci privirea la maximum asa vei vedea numai zapada numai zapada