nefericirea

nefericirea a pornit încet ca o maşinărie greoaie
toţi i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi
eu însă am rămas pe drum toţi au
ştiut că mă lovise numai eu nu am simţit nimic

la început nu am simţit - mici semne doar pe care
oricum nu le-aş fi băgat în seama: berile erau din ce
în ce mai multe regretele mai lungi femeile
urâte plecau (la fel ca animalele mici simţisera primejdia)
am zâmbit însă ce contau toate astea

apoi a fost din ce în ce mai rău
am încercat să rezist am găsit aliaţi am facut provizii
ne-am baricadat în camere de bar în dormitoare de femei am
băut vin roşu am pus cârnaţi la fript am râs am citit mereu
bine barbieriţi am alungat dimineaţa femei frumoase care nu s-au mai întors
nedumeriţi am invocat rugăciuni şi martingale

am ascultat muzici ciudate am borât sprijiniţi de zidurile cluburilor de unde am fost dat afară am fost în mii de bude râzând mereu ne-am culcat din nou cu femei cu care nu mai aveam nimic în comun în afara giganticei tristeţi a singurătaţii a iubirii pentru altcineva

nu aflasem încă de oribilul accident nu vedeam cicatricile imense lăsate de zbaturile si funiile de roţile si şenilele de unghiile si buzele Nefericirii de majusculele sale seniorale nu ştiam încă habar nu aveam ca doar ea poartă majuscule în ceea ce scriu

nefericirea cumva organica mi-a zis o prietenă deja contaminata si ea dadada - am dat eu din cap simţindu-mi rănile cum se termina chestia asta ştii a zâmbit ea e suficient să iei tramvaiul şi să priveşti pe geam să îţi pleci privirea la maximum asa vei vedea numai zapada numai zapada