closer

mi-ai apărut în faţă brusc
din spatele scării
rulante

te-am simţit
ţi-o luase înainte
un val de aer cald
la fel ca metroul
înaintai cu viteză
dinspre amintire
spre presimţire

te-am simţit
un feeeling familiar ca o arsură
ca o pereche de converşi plini
de nisip
ameninţătore
ca o durere difuză de dinţi
duminică dimineaţă
ca ecoul unei ambulanţe
gonind cu luminile aprinse
prin pasaje şi vene cave

am tăcut puţin încurcat
cuvintele
pe care ţi le trântisem
la picioare
continuau să se rostogolescă ca nişte
portocale pe gresia din
bucătărie

ţi-a plăcut asta cu portocalele
ai zâmbit chiar câteva secunde
ai stins apoi ţigara
puţin
murdară
de ruj

ai urcat în metrou
lăsându-mă singur
cu sentimentele mele familiare
ca un metrou pierdut
şi în dimineaţa asta