fără cuvinte

ea
preferă să tacă
lasă
obiectele să vorbescă pentru ea

mă iubeşti se aude
înfundat şoptind
rujul Channel din geanta
de piele

nu merit asta scrâşnesc
cizmele cu toc înalt
lovind învinse cimentul
la ora patru dimineaţa
întorcându-se singură acasă

în loc de amintiri are
un telefon mic cu toate adresele utile
numerele importante
fotografiile la joasă rezoluţie ale
câţelului părinţilor verii trecute
strictul necesar
şi mesajele
mesajele de la mine
pe care le-a întâmpinat dormind
dar totuşi
vibrând de emoţie

ea tace
nu mai crede în cuvinte
râd pentru ea cristalin
cerceii mari împodobiţi cu piatră
preţioasă

la furie e rândul lor
cheile de la maşină se învârt nervoase
printre degete ciocnindu-se nepoliticos de inele
aopi maşina ei porneşte ca o
bestie înfometată care e
evandând din oraşul cuşcă
muşcă avidă
din kilometri nerăbdătoare
pe contrasens
privind în ochi sfidătoare cealaltă fiară
spre maşina
în care tac eu