Belele

6210. Nokia. Nokia 6210. Bipuri isterice. X files. Beznă. O secundă. Două secunde. Trei secunde. Deschid ochii. Beznă. Ceva verde pâlpâie în dreapta. Dreapta? Verde? Nokia. Nokia 6210. Închid ochii. Missed call.

15 secunde şi termin recapitularea. Îmi amintesc destul de clar cine sunt şi ultimii 25 de ani din viaţă, în flashuri pulsând odată cu durerea de cap. Aseară... Aseară? Ecran albastru. Blanc. Nimic, da’ nimic de tot. Barul de la benzinărie. Grasu, Vlase şi Clax. Buuuun. Până aici e OK. Red Bull şi Jamaica. Merge! Clubul ăla cretin, Clax la butoane, la budă, eu zâmbind tâmp oglinzii. Privirea fixă, beznă de beznă. Acum dezbrăcat, întins pe ceva, pat, saltea, ce drac’ o fi, mă doare capul, am un gust cretin pe limba uscată şi ruperi de film.

Tuşesc, deschid ochii, mă întind după telefon. Prost gândit: brusc îmi vine să dau afară tot din mine. Stomacul îmi urcă în gât, capul dă semne că ar vrea să explodeze, mă râcâie ceva în piept. Mi-e rău, futuiguramăsii! Ajung totuşi telefonul. 16:34. Nimeresc pe verde şi pricep. Nr. 1!

restul aici

saga (primele cânturi)

cântă-mi ipod mânia ce ne cuprinde în cluburi
patima crudă care ne împinge unul în altul
cu pumnii strânşi sau nervi strâmţi sau
blugii întinşi de-o crâncenă erecţie
ţine-mi ritmul nopţilor prea la fel
începute stereo şi terminate solo
mixează-mi pe beat beţie-birou-beţie
cina cea de vineri terminată-n melodramă
nebunia general acceptată ca sâmbătă seara
cântă-mi soundtrack-ul după-amizelelor sinucigaşe
de duminică când plouă şi barmanii dorm
dă muzica mai tare lipeşte-mi căştile de timpane
fă-mă să uit că lunea vine implacabilă ca moartea sau spamul
cântă-mi de leagăn dor şi jale iar din shuffle
naşte un sens un single un destin mai bun

pentru că

nu-ţi pierzi viaţa ca-n coşmaruri
nu dispari
în decor după ce-ai lovit în plin parapetul
nu te împrăştii
cumva
adâncit în trotuar
după un plonjon interminabil
dar graţios
nu sfârşeşti
între fiare contorsionate
lovit de alte fiare ce ţi-au suflat în ceafă
nu pieri
tăiat de lamă sau doborât de glonţ

moartea te ajunge
în raionul
de produse
de bază
alegând făină la preţ redus
iar ultima imagine imprimată
pe retina ta sticloasă
va fi o pungă care curge

moartea vine la cină
la masă
în bucătărie
ca prietenii buni la un chef
în faţa unui peşte la grătar
şi unui sauvignon blanc
vei înceta să respiri aer
plămânii tăi vor trage în gol
înecaţi ca un motor bătrân în doi timpi

moartea seceră entuziastă
oameni ca tine
striviţi unul
în celălalt
în vagoane de metrou
dimineaţa
iar
atenţie se închid uşile
se aude
ca un
sincere condoleanţe
aşa

aşa
inima lui
s-a oprit
la a patra cafea
la a zecea ţigară
la al optulea etaj
în al treilea lift
care a strâns din uşi
a dezaprobare
şi a plecat
dezamăgit şi gol
ruşine
nu aşa se moare
nu aşa ţi se opreşte
inima

la a noua
rată pentru casă
la trei
zile de un contract
de leasing avantajos
la 32
de ani şi ceva
inima lui s-a oprit
na-na na-na

şi totul se putea
termina
uite-aşa
însă atunci
înspre lift
trecea ea

purtată de undele radio
pline de hit-uri
de legea numerelor mari
de votul publicului
de comentariile de pe forum
de semnele indicatore luminate în verde
ce indică EXIT
finaluri fericite
sau ceva
şubiduba

ea trecea
în revistă
sms-uri
graţioase şi încifrate ca nişte haiku-uri
în oglinda de metal a telefonului ei
şic îşi ghicea viitorul
cu o precizie de un week-end
între contacte şi apeluri pierdute
dimineaţa pe la patru
ştia să deosebească
faimă carieră relaţii dragoste
toată lumea era acolo
mai puţin juvele de treflă
întins la picioarele ei
la propriu

spune-mi
spunea el
de la geamurile astea
nu vezi oraşul ca pe-un acvariu
plin cu taxiuri tropicale
peşti galbeni şi graşi
ce-şi deschid uşile
buzele
la intervale greu de prevăzut
serios acum nu-ţi vine
să le baţi în geam
să le atragi atenţia
pentru măcar o secundă
de aici de sus
nu vezi oraşul iarna
închis în globul de plexiglas
al geamurilor tale panoramice
în globul de sticlă al ochelarilor tăi
de vedere în lentilele curbate
ale ochelarilor tăi de soare
şi de club
pe bune acum
n-ţi vine să-l scuturi clătinând din cap
de să-i meargă toţi fulgii
spune pe bune
acum

dar
ea
închisă
în borcanul ei strâmt
din sticlă securizată de la ultimul etaj
ea urla
lovind cu pumnii
bariera invizibilă dintre ei
ba da, ba da

o altă bucată

Umbla zvonul că vorbiseră odată trei nopţi şi trei zile, cu inima pompându-le prin artere sânge cu cifră octanică mare, un combustibil turbo compus din THC, pseudoamfetamine de uz domestic, Lavazza, whisky turcesc şi Alka Seltzer. Umbla zvonul că în duminicile în care lipseau din Bucureşti, traversau cu viteza a doua oraşe industriale, căutând din priviri combinate dezafectate sau macarale ruginite, mergeau în amonte pe căi ferate înguste şi năpădite de iarbă spre un El Dorado al ruginii, unde cleştii lor şi flexul lor şi baroasele lor scoteau la lumină conductori vechi, tablouri electrice şi bujii cu injecţie, piese noi din puzzle-ul 3D la care începuseră deja să lucreze zilnic. Împreună.

o bucată din ce voi citi diseara

Încet-încet, rând pe rând, pereţii barului începeau să arate ca bordul unui OZN rablagit, se umpleau de scule cu funcţionalitate obscură care, în mod normal, ar fi trebuit să perceapă variaţii de presiune, schimbări de direcţie sau viteza de deplasare. În zilele când ajungeam devreme, să zicem imediat după prânz, priveam stupefiaţi cum Ginsberg cabla gunoaiele de pe pereţi, pătruns de misiunea sa, înarmat cu mănunchiuri de fire, bucăţi de plexi, un pistol de lipit, coturi din plastic, manşoane din cauciuc şi, când nu erau prea mulţi clienţi la mese, o lampă cu acetilenă.

Marţi, 10 iunie, ora 8 PM @ Museo, Kiseleff nr. 2, Muzeul de Geologie

Cele mai multe legende urbane se nasc după lăsarea serii. Cele mai multe poveşti sunt spuse înainte de culcare. Noi începem devreme. Marţi, 10 iunie, de la ora opt, puteţi asculta poveşti scrise şi citite de Philip O Ceallaigh şi Vlad Tausance la Museo.
Philip este un irlandez care are un apartament în Bucureşti. Lumea îl ştie de bun povestitor.
Vlad e din Tmişoara. Stă în chirie şi îşi câştigă experienţa din scris.
Visuals by Cinty Ionescu
@ Museo, Kiseleff nr. 2, Muzeul de Geologie
Marţi, 10 iunie, ora 8 PM

And event proudly put in motion by Museo & Hydra Society

fără remuşcări

nici un regret
nici o privire în stânga sau drepta
mâinile lucrează febril
la un sms
lung ca un
testament

nici un om în metrou
cu care să pot împărţi
o bucată de pâine
de pământ
sub pământ
sub soare
nici un regret
dar termină
sms-ul mai repede

ăştia pot fi ultimii supravieţuitori
ăştia şi cu mine
izolaţi pe o insulă pustie
speranţa rasei umane
termină mai repede

nici un regret
i-aş vâna până la unul
ascuns în jungla prietenă
mi-aş picta faţa cu verde şi ocru
cu suliţe de lemn i-aş vâna
lucrătoarea la bancă studentul la
mate navetistul trei pensionarii şi
un elev cu absenţe
mi-ar ajunge o lună măcar
nici o bucată de pâine
nici un colţ sub soare
nimic

termină-i mai repede
urmează staţia Grozăveşti
cu peronul pe partea dreaptă

cerere

prin prezenta
subsemnatul
dragă redacţie
prieteni
omule
man

în subsolul blocului meu se întâmplă lucruri reprobabile
de care mă dezic
văd mereu umbre adunate la intrare jucând table
apoi zeci de pisici ieşind dimineaţa pe furiş
nu mă simt prea bine
creierul meu prinde doar unde medii
muzică din anii 80
reclame mincionose
ruşine
aşa că

încă o dată
atrag atenţia
prostestez
raportez
ţin să subliniez
după cum am mai spus

bancomatele te scanează
cu raze invizibile
te iradiază
cu raze x y z
ştiu câte parale faci
la pupitrele de comandă
fraţii mai mari
ascunşi după monitoare
râd de faţa ta în aşteptare
doriţi să efectuaţi o altă tranzacţie

da
am fost răpit de o navă extraterestră
şi dus pe o planetă extraterestră
şi supus unor chinuri teribile
experimente diabolice
sculatul.de.dimineaţă
două.pachete.pe.zi
sex.o.dată.pe.săptămână
am suferit
am dus-o greu
nimeni nu m-a ajutat
domnule prezentator

stimaţi telespectatori
stimată audienţă
doamnă andreea
domnelor domnişoarelor şi domnilor
vreau
credit.leasing.senzaţii.tari.rate.scuter.carnet.pensie.privată.strălucire.mai.intensă.putere.de.seducţie.promoţii.
semnez.pe....linia.punctată
vreau.doresc.fac.orice
orice
numai să
mă trimiteţi
înapoi
acasă
sau măcar
închideţi uşa.

lingua franca

planeta asta are nevoie de o nouă limbă
mai clară
m-ai convins
în seara aia
în faţa unui Manhatan
în barul din faţa
Universităţii
mi s-a făcut dor de casă

am pus lucrurile la cale
am inventat neobosiţi cuvinte noi
pentru
o-după-amiază-de-duminică-în-care-te-plimbi-prin-consignaţii
transpiraţie-de-iubit-în-iulie-cu-storurile-trase
mi-e-ruşine-de-ce-am-făcut-sâmbăta-trecută
oprirea-la-benzinărie-în drum-spre-mare
începusem litera A
în mare enciclopedie
a unei planete prea mici pentru noi
o umplusem cu
dor de casă
şi cuvinte noi

era dimineaţa deja
era fum
ne usturau ochii
şi ajunsesem la probleme usturătoare
de pildă
la ce lobby va reacţiona ONU
cum vom convinge guvernele tribale din africa centrală
cu ce fel de rachete vom alfabetiza orientul mijlociu
cum vor pronunţa multinaţionalele şi petroliştii
noua limbă
câte războaie coloniale pentru adevăr
vor naşte lucrurile spuse clar

o să fie pace ai zis
se va termina lumea am zis
lasă-i aşa
mai bine

să ne ţinem mai des de mână
să oferim în jur de băut nonşalant
să deschidem geamurile

zis şi făcut
am ciocnit şi-am toastat în şoaptă
cu un cuvânt nou nouţ
pentru
două-cafele-au-început-să circule-travaiele-hai-să-ne-cumpărăm-covrigi

planuri

să te naşti cu nor alb deasupra capului
să fii legat de el prin fire invizibile
să salţi uşor în bătaia vântului
ca o nacelă de montgolfier
şi asta să nu te deranjeze

să mergi pe iarbă şi nu prin iarbă
să miroşi iarba proaspăt cosită
vreo 30 de ani aşa
să nu te legi nici de turle de biserici
nici de antene sau statui
să râzi de firavele planoare
de jet-uri de vânătoare
grăbitele chartere private
să le laşi în spate

să-ţi cadă inima grea
ca un sac de nisip ud
pe care poate ea îşi va vărsa furia
să laşi urme şi umbră pe bitumul încins
să miroşi oraşul proaspăt asfaltat de
ploaia de vară
să o ţii în braţe

să citeşti şi să uiţi geamul deschis
să scazi şi să aduni
să vinzi şi să cumperi
roşii brânză pâine unt şi peşte
să porţi în buzunarul de la piept
lista de cumpărături şi o poezie
să le-ncurci între ele
şi asta să nu te deranjeze

impact

te vedeam de ceva vreme noaptea
iarna mai ales te vedeam
strălucind ca o supernovă
îmbrăcată
în argint şi piele neagră
printre meteoriţi şi gaze inerte
inima ta era din hidrogen pur
cu un miez tăios din gheaţă şi rom alb

impact inevitabil
unde va lovi
s-au născut două mii
de copii cu solzi
să fie sfârşitul
mari reduceri
impact inevitabil
scriau ziarele

guvernele africane
se prăbuşeau unul după altul
iar bursa
o luase razna
nu mai prea muncea
aşteaptau noaptea
să te privească
cu gâturile sucite
cu palmele transpirate

între noi sunt doar şapte ani lumină
şapte parseci de gol în stomac
şi o istorie a religilor fricii
între noi stau
şapte generaţii de oameni care
nu au iubit niciodată
care au privit spre pământ
până le-au crescut coarne şi gheare

impact inevitabil
şoptesc eu privindu-te
dansând încălzită
trecând grăbită
prin stratosferă
prin atmosfera rarefiată
din club
să nu întârzii
loveşte-i
întoarce-le oceanele pe dos
aţâţă toţi vulcanii
ia-mă apoi acasă
şi lasă-mă să adorm şi eu liniştit
fericit ca ultimul dintre
dinozauri

va veni o vreme

şi vremea
va surpa
în urma mea
podurile de amintiri
sinapsă cu sinapsă

fântânile se vor umple de pietre
oricum nu îmi va mai fi sete
de apă

va veni
iar
o vreme
când ţigările nu vor mai provoca decât
tuse
când portocalele vor alina
nebunia
iar electricitatea ne va mira
nespus
încălzindu-ne inimile

când oamenii buni
se vor stinge în somn
când oamenii răi
vor muri de inimă rea

lucrurile vor avea din nou
sens
iar cuvintele le vor urma
cuminţi

voi tăia lemnul în bucăţi potrivite
le voi îmbina fără cuie
iar la masa întinsă
voi pofti bunicii mei
iar
vinul vărsat pe pământ
ne va curge
în pahare

va veni o vreme când nu-mi va mai fi frică

going home

america
răspunde-mi la mailuri america
dă-mi un sms măcar
nu mai sta pe invisible

sunt eu
copilul tău din flori
din iarna lui '78
erai în turneu america
aveai plete şi fumai kent
localnicele în ie
fugeau înfioarate
din comunele suburbane
să-ţi vadă show-ul cu lasere
ai anulat concertul america

mi-e dor de tine america
mi-e dor de maşinile tale mari şi nesigure
în curbe
urăsc curbele america
eu ştiu
cum e ca toate drumurile
să meargă înainte
drept
îmi amintesc

plec în fiecare noapte spre tine america
caut înnebunit intrarea pe autostrada interstate
mă trezesc mereu transpirat
înfăşurat în cearceafuri
iar inima îmi duduie
caut un v8 supraturat
consum enorm de multă benzină america
în visele mele

ia-mă acasă
dă-mi carte verde undă verde iarbă verde
bate-mă pe umăr şi hai să ieşim în verandă
dă-mi o bere rece ca războiul care s-a terminat
s-a terminat auzi
america

Montgomery Alabama Juneau Alaska Phoenix Arizona Little Rock Arkansas
îţi ştiu toate capitalele
america I've given you all and now I'm nothing
ţi-am învăţat poeţii pe de rost
mângâie-mă pe cap america
deschide-ţi inima şi aeroporturile
lasă frica deoparte
nu mai eşti nici tu aşa de tânără
parcă ai şi slăbit
cine o să-ţi aducă un pahar de apă
cine o să dea drumul la câini
cine o să-ţi repare gardurile
lasă frica deoparte

deschide america
sunt eu
mă întorc acasă

şoferul civilizator

mi se-necase motorul undeva pe autostradă
spre toamnă să fi fost
seară să fi fost
şi nelinişte poate

mă uitam nedumerit la cabluri şi pistoane
la biela şi la manivelă
la carburator şi colbuctoare
la ţevi şi vasele
comunicante
sub capota arderii mele
interne

să fie bujiile să suflăm
în jigleur să dăm la cheie
mi-aţi zis
apasă
mi-aţi zis
las-o aşa
mi-aţi zis
dă-i cu spatele
mi-aţi
zis
aiurea

roboteam degeaba
împingeam aiurea
împreună
într-un cerc
de faruri
de maşini oprite
de motoare înecate
în mijloc de câmp
de seară
la margine de autostradă

vom contrui o aşezare aici
vom arunca cheile fixe
şi şurubelniţele
ne vom spăla pe mâini de păcură şi ulei
ne vom căsători între noi
şi vom face copii
ce vor pleca de aici
cu autostopul

cafe late

apa mi se va părea amară pâinea
va fi amară dimineaţa
va fi amară şi ea
va fi amară
va fi am
ar
am
scris


aşa că am
sărit micul dejun

love street

azi noapte iar m-am uitat la filme şi
m-a prins dimineaţa
iar
nu i-a prea plăcut
am simţit-o
cum

se trezeşte nervoasă
trânteşte obiecte metalice
pubele portiere
deschide radioul
face cafea
se ceartă cu gunoierii
deschide geamurile
împachetează senviciuri
mă trimite la şcoală
se enervează
m-am lăsat de şcoală
face o scenă şi
mă trimite la muncă
sau mai bine zis
undeva
opt ore departe
închide uşa cu cheia
în urma mea
vrea o relaţie deschisă
nu mai suntem ce-am fost

doamna academiei
şi eu
numărul 25
apartamentul 7

transmigraţie

simt cum
fără să vreau
o iau
spre nord
ca un somon
somnambul şi optimist
spre mările
reci

ştiu cum
fără să vreau
am să mă trezesc
dimineaţa în
suedia
într-un fabulos
palat de cleştar
mobilat de la ikea

dimineaţa am să curăţ
de gheaţă
aripile avioanelor
la prânz voi asculta
ştirile sportive
dând din cap
grav
iar seara
voi înota ca un somon
somnabul şi optimist
spre blonde
fabuloase
spre mările
reci

la nord
mereu spre nord

fină mecanică a fluidelor

în oraşul ăsta
după miezul nopţii
curg exact 128
de litri
de sânge

suficient pentru
a încleia praful
pe trotuare
şi a distrage atenţia
ambulanţelor

suficient pentru
pentru
a curăţa
atmosfera
printr-un ciudat proces
de fotosinteză
făcând viaţa
şi strada
respirabilă
consumând amintiri
eliberând regrete
lăsând în urmă
un misterios miros
de ozon şi
păcură
undeva pe la ora trei

suficient pentru
a face prima pagină
ziarelor proaspete şi colorate
ca nişte flori carnivore
crescute pe trotuare
pe la 4 jumate

pentru
a-nfrăţii
mutanţii dimineţii
vânzătorii de flori cu temutele lor regine
călătorii străini prin cluburile române
caravanele ierbii
slujitorii sunetului
nebunii inofensivi
molfăitorii de cărţi şi
frumoasele fete de ziua a şasea
toţi purtând măşti de carnaval
propriile feţe
însemnele ghildei
sau ochelarii de soare
năuci
dar demni
la 5

fiecare picătură de sânge s-a scurs
iar cei care le aşteptau
s-au culcat
sau acuns
s-au
amestecat
s-au
dizolvat
în marele sistem limfatic
printre ei

dimineaţa
e rândul lor
băutorii de cafea din carton
mergătorii cu metroul
conspiratorii pensionari
zornăitorii de chei
povestaşii telefonici
studentele simple
cei fără castă
toţi în mişcare
grăbiţi
să sângereze din nou
la noapte

ex machina


această scară rulantă
nu duce nicăieri
nu urcă
şi nici
nu coboară

mută doar din
loc în loc
femei din
ce în ce
mai frumoase

această scară rulantă
prinde din când în când
picioare de copil
şi scuipă mai târziu
şosete albe
sandale rupte

aceste lucruri
se întâmplă
mai ales
noaptea

această scară rulantă
zdrobeşte mâini de zilieri
aţipiţi în drum spre cartiere

sau cel puţin
aşa zice lumea
scuipând pe
această scară rulantă

maşinărie veche şi murdară
duhnind a vaselină şi scrum şi sânge
maşinărie înnegrită
cu neoanele arse şi scopuri obscure
maşinărie tocită
scara rulantă
se opreşte din când în când

fără să deranjeze
pe nimeni
această scară rulantă
e mintea mea

serenadă

am să-ţi sparg tăcerile geam cu geam
şi-am să mă tai în explicaţii
în drum spre urgenţă
am să înjur taximetriştii
o să mă-njure
taximetriştii
o să înjur
ca
taximetriştii
taxi
me
triştii

am să-i bat obrazul bucureştiului
care mi te-a dat de fată cuminte
am să-i zic de mamă şi
de mama
până când de la robinete va curge
şpriţ
până când
dimineţile de pe mătăsari vor
mirosi din nou
a scorţişoară

până când
în triajul basarab va întoare
un orient express
ticsit cu
balerine
până când toate
alarmele de
maşini
vor urla răguşit alături
de mine
puştoaico tu mi-ai rănit sentimentele

am să-ţi spart tăcerile geam cu geam
stradă cu stradă
cărat în spate de oraş
îţi voi lătra-ntristat
cu maidanezii
dimineţile de pisică

closer

mi-ai apărut în faţă brusc
din spatele scării
rulante

te-am simţit
ţi-o luase înainte
un val de aer cald
la fel ca metroul
înaintai cu viteză
dinspre amintire
spre presimţire

te-am simţit
un feeeling familiar ca o arsură
ca o pereche de converşi plini
de nisip
ameninţătore
ca o durere difuză de dinţi
duminică dimineaţă
ca ecoul unei ambulanţe
gonind cu luminile aprinse
prin pasaje şi vene cave

am tăcut puţin încurcat
cuvintele
pe care ţi le trântisem
la picioare
continuau să se rostogolescă ca nişte
portocale pe gresia din
bucătărie

ţi-a plăcut asta cu portocalele
ai zâmbit chiar câteva secunde
ai stins apoi ţigara
puţin
murdară
de ruj

ai urcat în metrou
lăsându-mă singur
cu sentimentele mele familiare
ca un metrou pierdut
şi în dimineaţa asta

geopolitica mea



am ieşit din povestea asta
ca Israelul din teriroriile ocupate
am pus tunurile pe oraşe
am executat victime inocente
copile chiar
am făcut raiduri de noapte
am chemat comandouri americane
Jim Jack Single Triple
Sec

în mod cert
dragostea e un
război de uzură pentru care
nu-mi ajung
armele convenţionale

mă gândesc din ce în ce mai tare
să devin o putere nucleară
şi data viitoare când nu-mi răspunzi la telefon
ocupată de talibanii tăi
ne auzim la ştiri

reţeaua

de parcă ar avea o reţea
de telefoane secretă femeile
din viaţa mea ştiu simultan când
mă prăbuşesc sau când dimpotrivă
luminez de putere şi-mi turez zgomotos motorul

se anunţă se cunosc comunică cred
ele ma părăsesc împreună sau
ma sună în acelaşi timp în general
vor câte ceva de la mine
toate aceleaşi lucruri: linişte
tăcere dragoste dragoste să curgă
toate aşa de la mine de la sine
ori mă iubesc şi mă îmbată mă
sarută şi mi se trezesc frumoase în braţe
dimineaţa ori se machiază inventându-şi brusc prieteni mai
frumoşi bogaţi puternici
de care se îndrăgostesc

eu ramân şi le zâmbesc
chiar încerc să le înţeleg pe bune de parcă
ar avea o reţea sau ceva

nefericirea

nefericirea a pornit încet ca o maşinărie greoaie
toţi i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi
eu însă am rămas pe drum toţi au
ştiut că mă lovise numai eu nu am simţit nimic

la început nu am simţit - mici semne doar pe care
oricum nu le-aş fi băgat în seama: berile erau din ce
în ce mai multe regretele mai lungi femeile
urâte plecau (la fel ca animalele mici simţisera primejdia)
am zâmbit însă ce contau toate astea

apoi a fost din ce în ce mai rău
am încercat să rezist am găsit aliaţi am facut provizii
ne-am baricadat în camere de bar în dormitoare de femei am
băut vin roşu am pus cârnaţi la fript am râs am citit mereu
bine barbieriţi am alungat dimineaţa femei frumoase care nu s-au mai întors
nedumeriţi am invocat rugăciuni şi martingale

am ascultat muzici ciudate am borât sprijiniţi de zidurile cluburilor de unde am fost dat afară am fost în mii de bude râzând mereu ne-am culcat din nou cu femei cu care nu mai aveam nimic în comun în afara giganticei tristeţi a singurătaţii a iubirii pentru altcineva

nu aflasem încă de oribilul accident nu vedeam cicatricile imense lăsate de zbaturile si funiile de roţile si şenilele de unghiile si buzele Nefericirii de majusculele sale seniorale nu ştiam încă habar nu aveam ca doar ea poartă majuscule în ceea ce scriu

nefericirea cumva organica mi-a zis o prietenă deja contaminata si ea dadada - am dat eu din cap simţindu-mi rănile cum se termina chestia asta ştii a zâmbit ea e suficient să iei tramvaiul şi să priveşti pe geam să îţi pleci privirea la maximum asa vei vedea numai zapada numai zapada

replică

mi-e cumva frică
de cea care nu transpiră
mereu înfometată
se înghite pe dinăuntru slăbind
spre formele ideale
mi-e frică de patul cu flori roz
în care-aş vrea să o dobor
erupând lamentabil după
4 minute sau
mai puţin chiar mă tem
de vorbe tandre de consolări
de eforturi disperate si buze fierbinţi
de privirea mea idioată
de două pântece inerte
răcind si dospind vinuri de
mâinile ei mereu
la temperatura camerei EI
de fructele ei dorinţele ei EU
de cea care nu face decât
dragoste de dragostea ei
mă tem

taxiul

ai luat vreodată taxiul pe ploaie în maşina incălzită să
nu te gandeşti la nimic poate doar să priveşti şoseaua udă
să fie seară cu o ţigară în mână să te simţi obosit
după cheful de seara trecută la radio se aude muzică de top
şoferul tace şi tu nu ai nici un chef să mergi de fapt undeva

doar atât să stai in maşina incălzită să plouă să treacă oraşul
pe langă tine cu un zgomot de motor turat lejer zgribulit
in faţa farurilor galbene nu ai nevoie de pietoni crede-mă
ai grijă însă la şofer el trebuie să fie tăcut să nu umble la radio
să nu intrebe nimic pentru că oricum nu mai e nimic de spus

ai luat vreodata taxiul pe ploaie să treci într-un vag
miros de benzină printre lucruri fară de contur
pe sub stropii de ploaie maşina maşina te poartă
fară să fie nevoie să ştii unde mergi pentru că de fapt nu ai unde
să te duci altundeva asta e dacă ai luat vreodata taxiul pe ploaie

fără cuvinte

ea
preferă să tacă
lasă
obiectele să vorbescă pentru ea

mă iubeşti se aude
înfundat şoptind
rujul Channel din geanta
de piele

nu merit asta scrâşnesc
cizmele cu toc înalt
lovind învinse cimentul
la ora patru dimineaţa
întorcându-se singură acasă

în loc de amintiri are
un telefon mic cu toate adresele utile
numerele importante
fotografiile la joasă rezoluţie ale
câţelului părinţilor verii trecute
strictul necesar
şi mesajele
mesajele de la mine
pe care le-a întâmpinat dormind
dar totuşi
vibrând de emoţie

ea tace
nu mai crede în cuvinte
râd pentru ea cristalin
cerceii mari împodobiţi cu piatră
preţioasă

la furie e rândul lor
cheile de la maşină se învârt nervoase
printre degete ciocnindu-se nepoliticos de inele
aopi maşina ei porneşte ca o
bestie înfometată care e
evandând din oraşul cuşcă
muşcă avidă
din kilometri nerăbdătoare
pe contrasens
privind în ochi sfidătoare cealaltă fiară
spre maşina
în care tac eu

horoscop

hai să ne schimbăm zodiile
să mutăm planetele din loc
în loc
să ne urmărească
taxiurile
pornite din puncte
diametral opuse are oraşului
şi universului
să le oprim cu o frână bruscă
una lângă alta în faţa clubului
cu orbitele pliate perfect
după nevoile noastre
ca un origami

o făptură imposibilă bizară
semnul
unei noi zodii
inventată
special
pentru seara asta
pentru întâlnirea istorică
dintre cotul tău şi cotul meu
pe o tejghea de bar
pentru a anunţa
cui ştie să citească semnele
imprevizibilele invazii barbare
ale privirii mele în privirea
ta

o să tăcem puţin apoi
ne vom trage sufletul
astrologii vor respira şi ei uşuraţi
ne vom lăsa în voia
legii atracţiei universale
oricum
în noaptea asta
avem de vorbit
lucruri mai serioase
decât horoscopul

amor urban

un pachet de ţigări
lights două
batoane din cereale brânză
feta trei
reviste mondene apă
plată
plăteşte
cu bonuri de masă
apoi îşi aminteşte
prezervative
roşeşte

oglindă centură ipod
boss nova
piesa unu
a-ntâia a doua
a-ntâia
acasă
o
pisică sau peşti tropicali
poate

zi de zi
trecem
unul
pe lângă celelălalt
la intersecţii ne
privim în ochi pentru
a ne uita imediat
oglindă ipod
ţigară ţigară pastă
de dinţi
acasă adormim
singuri pe
marginea patului

la marginea oraşului se construiesc blocuri noi
undeva acolo
vor trăi oameni

spune-mi

spune-mi chiar crezi
că o poezie poate să-ţi schimbe viaţa
că rimele albe sunt un descântec de deochi
care te spală de păcate

crezi că dacă vom merge azi la teatru şi mâine
la expoziţie
ne va trece mahmureala
vom scăpa de remuşcările
nebuniei furioase
numite sâmbătă seara

crezi că baricada de cărţi din jurul patului
mai rezistă mult desantului
dimineţilor identice
că muzica dată din ce în ce mai tare
va acoperi alarma mobilului
ameninţătoare şi insistentă
ca un contor Geiger

chiar crezi că dacă mă fac scriitor
voi câştiga bunăvoinţă
că voi putea privi în ochi fără reproş
feţele fetele din ce în ce mai tinere
ale căror nume nu le am ştiut niciodată
ale căror trupuri le-am visat sau posedat azi nopate

chiar crezi că literatura
scoate orice pată şi îţi ia durerea cu mâna
sau poate e o agenţie secretă
că suntem licenced to sin
că avem tot dreptul să dansăm pe mese
să dormim în parcuri să ne-o tragem în maşină
să vomităm şi apoi să comandăm şampanie

te rog spune-mi
spune-mi ce crezi
spune-mi că mă crezi

cine a zis?

cine a zis că banii n-au miros
n-a înţeles nimic
banii
miros
a gambe de femei
proaspăt epilate
cu carnea tare
şi opalescentă
ca un ipod
cu forme de maşină
de lux
pe care o descoperi
ma apoi
de serie
un fel de hyunday coupe
la mâna a doua

banii miros a femei
care miros
a bani

femei
suma viselor noastre umede
suma obiectelor
pe care le-au primit
sau
le vor primi
de la altcineva

de sezon

ce toamnă ar mai fi

dacă am mai fi împreună

ar ploua autentic

s-ar ofta de complezenţă

ne-am trage nasul şi

am alerga după tramvai

ne-a pus dracu să ne despărţim

două pahare

două

vorbe

în plus

şi

brusc

lumea a răsuflat uşurată prietenii

îmi zâmbesc din nou traficul

s-a deblocat taximetriştii amantele

se întorc spre aşternuturile calde

parcă nici nu mai tuşesc dimineaţa

şi-am auzit ceva la radio

despre încetarea crizei din orientul

mijlociu s-a ieftinit benzina

nu e rău

nu e rău de loc

şi totuşi

ce toamnă ar mai fi dacă am mai fi

împreună

câtă tristeţe autentică

câte tragedie

în ton cu ploaia

câte lupte sângeroase

între orgoliul meu şi privirea ta

ce vremuri

ce toamne

sa-ntors lumea pe dos

o fi

de la încălzirea globală

apoi


am gătit aseară şi m-am gândit la tine

am tăiat ceapă şi m-am gândit la tine

am rămas în casă şi m-am gândit la tine

am băut bere şi m-am gândit la tine

am aşteptat weekend-ul şi m-am gândit la tine

am văzut filme proaste şi am adormit

apoi


am făcut duş şi m-am gândit la tine

mi-am călcat cămaşa roşie şi m-am gândit la tine

am fumat enorm şi m-am gândit la tine

m-am îmbătat şi am plâns şi m-am

târât spre casă şi m-a culcat

cu femeia de langă mine m-am gândit la tine

am zâmbit câteva secunde şi am adormit

apoi